Exercitarea autoritatii parintesti in cazul divortului - Cu cine ramane copilul dupa divort?

Exercitarea autorității părintești în cazul divorțului - Cu cine rămâne copilul după divorț?

Regula este aceea că în urma divorțului autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți, în mod egal.
În situația în care instanța de tutelă dispune că autoritatea părintească va fi exercitată de către ambii părinți – vezi și articolul Unde va locui copilul după divorț?
Ce reprezintă autoritatea părintească?
Autoritatea părintească se referă la ansamblul drepturilor și îndatoririlor pe care le are un părinte cu privire la copilul său dar și cu privire la bunurile acestuia.

Exercitarea autorității părintești se exercită de către un singur părinte doar în situațiile în care instanța de tutelă consideră că este necesar pentru interesul superior al copilului și doar pentru motive întemeiate.

Care sunt situațiile în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte?
Cu titlu prealabil, menționăm faptul că practica instanțelor de judecată este în sensul că orice fel de înțelegeri sau tranzacții prin care unul dintre părinți este exclus de la exercitarea autorității părintești sunt cenzurate.
Iată situațiile în care instanțele decid ca exercitarea autorității părintești se va face doar de către un singur părinte:
În conformitate cu Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
Alcoolismul;
Boala psihică;
Dependența de droguri a celuilalt părinte;
Violența față de copil sau față de celălalt părinte;
Condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență,
Orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești
Nota bene: lista mai sus enunțată este cu titlu exemplificativ având în vedere paleta largă de situații concrete în care interesul copilului justifică luare măsurilor necesare.
Alte situații în care instanțele decid ca exercitarea autorității părintești se va face doar de către un singur părinte:
Lipsa oricărui interes din partea părintelui cu privire la creșterea, întreținerea și educarea copilului;
Starea de conflict în interiorul familiei ce se concretizează printr-un comportament abuziv fizic și/sau psihic (între părinți sau între părinte și copil)
Nota bene: distanța însemnată între membrii de familie poate reprezenta un motiv întemeiat în vederea exercitării autorității părintești în mod exclusiv doar dacă este coroborată cu alte motive temeinic justificate.

Simplu motiv că unul dintre părinți este plecat în străinătate reprezintă motiv întemeiat pentru excluderea acestuia de la exercițiul autorității părintești?
Nu. Situația în care părinții își desfășoară traiul în țări diferite nu reprezintă un motiv temeinic justificat de natură a acorda exercițiul autorității părintești în mod exclusiv doar unuia dintre părinți.
“Faptul că părinții locuiesc în ţări diferite nu poate constitui un motiv temeinic pentru ca tatăl să fie exclus de la exerciţiul autorităţii părinteşti, neputând fi reţinută, ca întemeiată, afirmaţia recurentei privind imposibilitatea exercitării în comun a autorităţii părinteşti.
Această instituţie nu presupune o prezenţă fizică a părinţilor în acelaşi loc în momentul luării unei hotărâri cu privire la persoana minorilor, şi nici acordul expres pentru fiecare act în parte, ci o consultare a părinţilor, pentru ca, de comun acord, să fie luate măsurile cele mai bune pentru copii cu privire la aspecte de o oarecare însemnătate, nu pentru orice act sau fapt ce rezultă din traiul zilnic. [Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă – complet specializat de familie şi minori, Decizia civilă nr. 61 din 21 ianuarie 2014, portal.just.ro]”

Note bene: Prin instanță de tutelă se înțelege judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită (copilul).

*Prezentul articol are caracter pur informativ și nu reprezintă o consultanță juridică. Semnatarul articolului nu poate fi considerat răspunzător pentru folosirea acestor informații de către terțe persoane într-un proces de orice natură.