Suntem o echipă de avocați cu experiență în diverse ramuri ale dreptului civil având scopul de a înțelege și rezolva nevoile clienților noștri, indiferent de complexitatea spețelor.
Scrie-ne și te ajutăm!
"În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic", în conformitate cu dispozițiile Codului Civil.
Prin urmare, în situația în care instanța de tutelă dispune că autoritatea părintească va fi exercitată de către ambii părinți, aceasta va fi obligată să stabilească și locuința copilului în felul următor:
1. Astfel cum rezultă din înțelegerea părinților dacă această înțelegere respectă principiul interesului superior al copilului.
2. În situația în care părinții nu se înțeleg sau dacă această înțelegere este contrară interesului superior al copilului, se desprind două situații:
a) Situația în care până la divorț, copilul a locuit cu ambii părinți, instanța de tutelă va stabili locuința la unul dintre părinți, ținând seamă evident, de interesul superior al copilului;
b) În situația în care copilul a locuit doar cu unul dintre părinți, instanța de tutelă va stabili locuința la părintele cu care locuiește în mod statornic
Esențial: legea nu prevede posibilitatea stabilirii unei locuințe partajate – astfel, copilul nu va putea locui anumite perioade de timp la un părinte și ulterior la celălalt părinte.
“În mod excepțional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire”, se mai prevede în Codul Civil. Chiar și într-o situație de acest gen, părinții sunt îndreptățiți să păstreze legături personale cu copilul.
Criterii pentru stabilirea locuinței: starea de sănătate atât a părinților cât și a copilului, vârsta ți sexul copilului, posibilitatea reală a părinților de a se ocupa de copil, posibilitatea materială a părinților precum și modul în care părinții își exercită drepturile și îndatoririle părintești etc.
Dreptul părintelui cu care nu locuiește copilul de a avea legături personale cu acesta:
În toate cazurile enunțate mai sus, părintele/ părinții separați de copil au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Recomandări ale Consiliului European privind egalitatea dintre părinți
Rezoluția nr. 2079 din 2015 a Consiliului Europei recomandă statelor membre să adopte în legislația proprie măsuri pentru asigurarea egalității între mame şi tați în cazul autorității părintești. Rezoluția menționează că: “Implicarea ambilor părinți în creșterea copilului lor este benefică pentru dezvoltarea acestuia. Rolul taților vizavi de copiii lor (…) trebuie să fie mai bine recunoscut şi apreciat în mod corespunzător. Răspunderea părintească comună implică faptul că părinții au anumite drepturi, obligații şi responsabilități vizavi de copiii lor. Adevărul este, totuși, că taţii se confruntă uneori cu legi, practici şi prejudecăți ce îi pot lipsi de relații durabile cu copiii lor. (…) În plus, Adunarea crede cu tărie că dezvoltarea răspunderii părintești comune ajută la transcenderea stereotipurilor de gen cu privire la rolurile femeilor şi bărbaților în familie (…)“.
Note bene: Prin instanță de tutelă se înțelege judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită (copilul).
*Prezentul articol are caracter pur informativ și nu reprezintă o consultanță juridică. Semnatarul articolului nu poate fi considerat răspunzător pentru folosirea acestor informații de către terțe persoane într-un proces de orice natură.